O zi.


          Fusese o zi incărcată. Școală, examene… iar examene, si drumul lung pe care a trebuit să-l facă de la școală până acasă. Acum stătea în camera sa cu ochii ațintiți pe o stea ce stătea să cadă de pe tavanul ușor înclinat al camerei sale. Trebuie să o lipesc, din nou, se gândise. Nimic nu se schimbase de când plecase, cu cinci luni în urmă. Părinții săi îi păstraseră camera așa cum o lăsase: nici măcar patul nu se sinchisiseră să i-l facă. Plecase în gabă, nu avusese timp să-l mai facă, până la urmă, cine mai face patul când trebuie să ajungă la tren știind că deja era în întârziere. Așa era de când se știa, mereu în întârziere, niciodată la timp. Iubea liniștea micului său oraș, departe de zgomotul mașinilor și mulțimea de oameni, era pustiu, era liniște; locuia la casă, înconjurată tot timpul de animale, patru câini și două pisici. Micul său colț de rai și nimic altceva nu-și mai dorea. Întinse mâna încercând să ajungă la steaua sa căzătoare, însă era prea sus și dădu drumul mâinii sale să cadă zgomotos pe patul său. Liniștea fu ușor alungată de un mic zumzănit venind din centrul camerei, exact de langa ea și patul începu să tremure ușor. Micul său monstruleț ce stătea la numai câteva degete de coapsa sa începu să toarcă;o mică felină, o pisicuță pe nume Kat își facea somnul de frumusețe, acum întrerupt. Ridică iarăși mâna, de data asta pentru a o pune pe micul ghem de blană. Niciodată, în șapte ani de când venise prima dată în căminul lor, ea și Kat nu fuseseră despărțite atât de mult. O zi-două, poate o săptămâna, dar nu cinci luni, și asta se simțea. O simțea înăuntru, în inima sa, în sufletul său, ca pe un gol umplut numai când era acasă și îi auzea torsul, îi simțea blănița catifelată, ușor atinsă de timp, sau când îi vedea ochișorii de un verde smarald privind-o. Cea mai bună prietenă a sa, ea era; cu un suflet mai mare decât al oricărui om pe care îl cunoștea, Kat fusese mereu acolo, oferindu-i fericire când simțea că nu are, și fiind un mic ascultător atunci când nimeni nu era ca să o asculte. Ea era unul dintre motivele pentru care venea acasă. O ridică ușor deasupra sa, așa cum facea când Kat era mai mică, pentru a o pune pe burta sa. Se trezi râzând când, deranjată iar, micul monstruleț îi oferii cea mai încruntată privire a sa, deși morăcănoasă, nu se oprise din tors.

-Coboară la masă!

Vocea mamei sale îi întrerupse șirul viselor, nici măcar nu îi auzise pașii pe coridor, sau măcar scârțâitul ușii de la camera. Se uită pierdută la aceasta înainte să scoată un Imediat răgușit.

13076652_10154090349305429_7984584670895145787_n

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s